o secunda de-as mai fi avut
sa o petrec cu tine
si n-as mai fi cerut
nimic pe lume
un moment furat sa-mi mai fi dat
si usor te-as fi lasat sa pleci
dar far` sa vreau
printre degete ai scapat
si te caut in zadar
ca un nebun pe moarte
imi sacrific zilele ramase
sa-ti gasesc a ta privire
si chiar de as gasi-o
mi-ar fi frica sa te vad
ca-ti simt inima-nghetata
si ai tai ochi plin de gol
strigi cu disperare
ca nu esti singur
strigi la toti
ca ii urasti
dar nu esti singur
pana cand
soarele nu mai rasare
luna nu mai apare
si te izbesti
de o vaga amagire
si-ti soptesti
ca esti singur
si de abia atunci
realizezi
ca ai fost singur
in toti anii cand strigai
cu disperare ca nu esti singur
suntem tristi pentru ca vrem
pentru ca putem
si e usor
suntem tristi din orice fel
de motiv banal
dar niciodata real
suntem tristi, pentru ca e usor
vrem sa fim tristi
pentru ca e prea greu
sa zambim
suntem tristi
ca nu suntem iubiti
dar vrem sa nu fim iubiti
ca e mai usor sa fim tristi
fiind neiubiti
si mai usor decat sa nu fii iubit
e doar sa fii trist
suntem tristi
si ne place la nebunie
sa urlam cu disperare
SUNTEM TRISTI
si tind sa cred
ca suntem tristi
foarte tristi
doar din simplul fapt
ca spunem
ca suntem tristi
si e prea trist sa mai continui
despre cat de tristi suntem
cand eu nu pot zambi
din cauza ca sunt trist
si nu vreau sa mai fiu iubit
doar ca sa pot fi trist
sa zic si eu in gura mare
SUNTEM TRISTI
ca si oameni, fiinte, popor, natiune
o adunatura mare
doar de oameni tristi
e trist.
O,amice rabdator
un` sa te mai caut
un` te-ai dus incetosat
peste cate mari ai decedat
te-ai ascuns indurerat
peste neguri apusene
printre vai adanci si largi
intre plopi grei daramati
o,dulce amice creator
asculta-mi glasu`-nduiosat
vorbeste-mi lin de fermecat
adu-mi in gand un loc curat
un loc de vorba pentru noi
verde-albastru-ntunecat
cu frisoane plumburii
si radacini albastre-vii
in ochiul tau ce stralucea
ca astrul de pe cer
am incetat sa mai apar
cu flori in maini
si vorbe dulci in par
in ochiul tau indurerat
ca eclipsa de pe cer
eu tot mai des apar
cu reci ochi de mort
si turturi pe doi peri
in ambii ochi ai tai
umbriti de atata jale
nu mai apar deloc
facut din lut si apa
ci-n cenusa risipita
cand cripta mea
inverzita-n timp va fi
sa-mi veniti la capatai
si din sase fire rasucite
armonie sa-mi cantati
cifre alintate
cu strangeri intepatoare
armonii impletitoare
partituri insangerate
din ecou profund
acompaniate
chiar de ar fi sa mor
cu tine tot as fi
sa-mi fie trupul gol
si sulfetu`-mpietrit
cu tine tot as fi
de ar trage toti de mine
si ar curge foc din mine
cu tine tot as fi
si daca ar fi sa ma-ntorc
sa ies din groapa mort
tot la tine as veni
sub un soare
suntem toti
sub o luna
ne aflam
pe-un pamant
traim cu totii
si o soarta
impartim
fara sa vrem
aceasi linie
o parcurgem
zi de zi
si toti
visam
la al nostru
albstru trandafir
suntem toti impreuna
avem cu totii o casa
sub acelasi soare
si aceasi luna
in aceasi soarta
cu aceleasi vise
dar nu suntem
nici unu
la fel ca altul
fiecare-si are durerea
pe care o poarta
nimeni nu o imparte
ca ar vrea ca nu
si aici se impart cu totii
si nu mai stam
in aceasi casa
sub acelasi
soare luna
sau chiar si soarta
acum se ofileste
albastru trandafir
si-n gradini
are fiecare
cate-un vested
petrecut destin
peste plaiuri, peste acrii
peste vai adânci si late
peste verzi câmpii-mpodobite
calaresc spre casa mea
pe spinarea unui negru
sprinten armasar
în galop s-ajung
la mama mea
ce ma cheama, ce ma striga
ce m-alinta si ma-ncânta
ma aduna, îmi descânta
s-ajung mai repede
la casa ei
sa îi cânt, sa îi dansez
sa-i zâmbesc si s-o iubesc
da` mergând cu paru-n vânt
par balai si lung crescut
ma-ngrozesc când vad
ca ma dezmeticesc
din sprintul meu
îngalopat
cu-n fir de praf
ce ma zgârie in ochi
ca sa vad eu adevarul
ca gonesc spre
o cripta veche
