Anima

incerc a scrie prea minunate poeme
dar printre degete fiori amari mi se scurg
fiori de teama ,fiori de moarte
si orice as face de abia mai scot
cate un vag gand de amor
da` chiar si-asa ma tulbura
din cand in cand
inamoratele priviri
ganduri
gesturi
visuri
si incep a ma gandi
la carnalele dorinte
ce poftesc din noapte-n
noapte;

nu vreau sa te laud
nici sa te-nspaimant,
da` cand a fi sa crestez in tine
dureri amare prea-ndragite
cu ce glas vei suspina tu oare…
cand ti-oi smulge dragostea
din a tai sani parfumati
ca sa fiu aproape de-al meu
morbid amor….

ma tem ca se sting pacatele in mine
cand aud cum ma cauti
desfranata prin namoluri
in tacere
sa iti curm a ta durere….
as vrea,dar nu ma lasa
ale mele chinuri moarte
inghetate,sfartecate
aruncate-n noapte
prin tacerile mortuare
ale unei roze-ntunecate…

da` stiind ca pot musca din tine
ca pot sa-mi iau mileniile inapoi
printre a tale coapse catifelate,
incep a starni prin tine
dorinte inimaginabile;
si prin pantecu tau pacatos
incep a ma simti vicios
da` far`de rost
ca incepi a da in mine
pana-mi sarea carnea din zavoare
si-mi sari in spate muscand
pe rand ispite arzatoare
pana dai de putrefactie
si apoi te uiti la mine
cu ai tai ochi pietrificati ,
si vad cum cade
cate o lacrima ba din luna
ba din soare
si suspini usor
incurcata-n ale mele madulare
amoroase….

si pe cand te saturi
de miresmele trandafirii
de-ale mele buze patimase
te opresti si ma intrebi
cu un glas angelic
cu privirea intristata
cu un chip prea abatut
si cu buzele amortite
unde e amorul,
cum a fugit
unde a disparut
cum a murit?