A fost….

as trage pielea
de pe mine
as ramâne
doar carne si
oase
sa stiu ca ma poti
vedea
cu ochiul mintii
în adevarata mea
splendoare

sa ma vezi ca astrul
noptii
sa ma visezi ca
atingerea
unei raze de soare
ce usor strapunge
pielea
dându-ti
un ten
negricios

sunt precum
un vânt turbat
cu spume la gura
si flacari în ochi
sunt sufletul viu
al unei natiuni
de mult
trecute
uitata
aflata doar în vechi
pagini de manuscris
urat si prafuit

îmi place sa ma
consider
un zeu slut
imaginar
într-o lume
plina
de copaci
cu flori de prostie

sunt mintea înteleapta
si batrana
a celor ce nu stiu
sa-si deschida ochii
în praful amagirii
din zilele de zgura
negricioasa

îmi place gustul
ce mi-l dati zi de zi
sorbindu-mi cafeaua
tineretii
din cana
vietii

Amor

iubito,vino lânga mine
si ma ia de mana
în aceasta
lume-nvechita
sa te vad în nud
si sa ma preling pe tine
precum un rau ar curge-n
jos pe sânul tau
atingându-ti usor coapsa
înainte de
a se imprastia

sa fiu pentru tine
cum e ploaia
pentru desert
sa m-astepti zi si noapte
cum asteapta o stânca
marea
s-o izbeasca-n plina forta
spumegând de fericire
sa fiu pentru tine
cum e soarele pentru o floare
sau trupul gol pentru un
sicriu
sa ne fie sarutul
umed si-ndelungat
durând o eternitate
precum
flacara demonilor
arde vesnic
în speranta
de a striga la cer

natura moare
dar mereu ea reinvie

la fel as vrea
sa fie si  dragostea mea
sa reînoiesca-n fiecare clipa
de amor dulce si sacru
îmbrãcatã-n frigul îndepãrtãrii
îngeresti
ce mã vegheazã
pe mine
un muritor de rând
patetic
un suflet exilat
în pustietate
prin iubire interzisã
într-o lume pustie

te rog
nu ma uita femeie
nici azi
nici mâine
nici restul zilelor
ce vor veni
triste sau fericite
lasa-ti mereu un loc in tine
sã mã salvezi pe mine
pretuieste-ma în fiecare zi
în speranta unei clipe
de tandrete cu tine
a unei fractiuni de secunda
sa te pot avea,sa te pot vedea

tu esti neformata-femeie în albul
stelar
în mine se rup
gândurile
de singurãtate
fãrã tine….
tind sa mor
sa ajung cu-n centimetru
mai aproape de tine
sa te simt,s te ating
si sa ma înfrupt din tine
ca un animal din prada sa

sa ramai pentru mine
doar un gust amar
de o amintire pala
într-un timp pierdut de mult
trecut,uitat si regasit
intact ca la-nceput

vreau sa te ating
sa simt ca musc din tine
suspinând cu greutate
în lumina zânelor de
altadata
ferecate dar gratioase
de un sarm prea vechi

nu plânge scumpa mea
zâmbeste
pentru mine si lume
cu-n zâmbet prea marit
de îngeri faurit

un lucru mai am de facut
înainte
sa-mi iau avânt în adâncurile
vremii
un trandafir îti las in urma
mai rosu
ca sângele din vine
sa-ti aminteasca de puterea
ce a stat in noi

ramâi cu bine draga mea
adio lume cruda
adio

O voce…

intr-un trecut
nu atat de indepartat
pe cat as fi vrut
obisnuiam sa vad o voce

o voce incetosata
la marginea patului
meu…..
dar o vedeam scurt
tot timpul fugea
se ascundea
inainte sa o intreb
ce vrea
…
.

era intunecata
suava
si mandra
si dupa o vreme
a inceput
sa-mi sopteasca
la ureche

o vreme nu am inteles
nimic
iar apoi
in timp ce
scormoneau bolile prin mine
vocea a prins chip
si isi forma si trupul
delicat dar aspru

era ca un inger

un inger cazut
prea intunecat
prea trist
sa mai straluceasca
avea ochii
precum cei
a unei femei singure
fara sot
fiu sau fiica…
si un par in care
vedeam doar noaptea
iar apoi imi intorceam
privirea spre buze
spre acel loc
unde insangerata carne
ar trebui sa stea
dar vedeam doar un infinit
usor conturat in vinetiu

la inceput am crezut
ca suntem prieteni
dar dupa nenumarate nopti
ma saruta
si ma cuprinse
in al ei vinetiu infinit
si ma trase-n noapte
iar de atunci
nu mai reusesc
sa vad vocea
ce-mi soptea usor
acum nu mai vad nimic
e prea intunecat
sa mai vad si noaptea

Teama

imi e teama sa mai scriu
sa simt,sa dorm
si cel mai mult
imi e teama ca daca dorm
o sa visez ca mor
si astfel a inceput
sa-mi fie teama sa mai mor

ani de zile am asteptat
in zadar un sfarsit
chiar inainte sa fi
inceput sa ma gandesc
la un sfarsit anume

si zi de zi speram sa mor
sa plec,sau sa dispar
dar acum a inceput
sa-mi fie teama
si cu frica ies din casa
si ma sperie lumea toata
caci se uita toti la mine
ca si cum as fi murit deja
si ajung sa ma intreb cu frica
sunt mort acum eu oare
pentru ca ma tem de moarte
sau ma tem de vii
caci sunt moartea-n ochii lor
insufletiti

si ajung din nou
sa ma intreb
inainte de asfintit
oare noaptea asta
va veni
moartea sa ma ia
sau se teme
sa mai vina
la cei saraci de spirit viu
si adorm incet
cu un vis inabusit
cum ca as muri
neincetat
fara sa mai simt ca mor
si mi-e teama pana la urma
ca nu o sa mai mor

To feel the unseen

throughout the time
i could never touch
what i was seeking for
i could never dream
what i was seeing
and i never saw
what i was dreaming
and that was the beginning
of my twisted downfall

but as the end grows near
my eyes have finally
died upon me
and i started
seeing in my dreams
the things i could not
touch
and feel the dreams
inside my wicked heart

untill one day
when the sky
fell down towards me
and scattered my entire mind
throughout the world
therefore taking my dreams
in which i could see
the things i could not see
and feel those things
that could not be felt

Catifea

un miros de catifea
cu gust de miere
se abate asupra mea
ma învaluie, ma cuprinde
ma sufoca într-un
mod
atât de placut
si simt cum îmi pusca
venele
pline de agheasma
si inima mi-o ia
pe carari nebune
presarate în argintul
întelepciunii
ce-mi redau o stare
de calm albastru
ochii mi se umfla
si încep a pocni
spiridusii din mintea
mea
nemultumiti de acel
miros de dor ce
ma cuprinde

Fluturash

cand noaptea incet
a sa luna naste
incepe ati sclipi
gingasia fiintei tale
chiar si stelele
privesc geloase
la angelicul tau chip

iar apoi cand luna
incet incepe a piere
dispari usor in intuneric
si nevazuta mai de nimeni
preschimbi lacrimi de amor
in prea indurerate
lacrimi de tristete

dar apoi usor incepe a rasari
turbatul soare
si-si varsa razele incetisor
pe al tau crestet nebunatic
si buclele-ti prind viata
si stralucesti
mai puternic decat orice astru
ah si cum iti atarna cateodata
cate-o mirifica suvita
peste a ta catifelata piele
si zburda vantu printre firele
de par
si o ridica in slavi

si privim cu totii
la fata ingerilor aurii

ne alinti cu inocenta ta
dar totodata ai fi in stare
sa ne dobori cu ea
sa ne alungi cat de departe
printre vai si munti
sa nu ne vezi

dar precum un fluture salbatic
gingas parfumat
la fel mi te ridici si tu
in ale lumii slavi cantate
si plutesti alene
printre ferecatele
minuni celeste
ale vremii noastre

si pentru asta
te doresc cu totii

altii te-ar imbraca
in fel si fel de soiuri
de matase aromate
si te-ar impodobi
cu cele mai minunate
bogatii din lume
dar nu
eu as vrea
doar sa te vad
pentru cine esti
doresc a te tine in minte
ca o fata simpla
inocenta
vreau sa-ti vad frumusetea…
..
.

frumusetea ta
nu a unor haine
sau bijuterii
caci ce ai tu
de la ingeri dar facut
e mai minunat
ca orice lucru pamantesc
facut vreodata

prefer a ignora
suprafete vestede
si minciuni obositoare

caci placerea care o am
cand te vad plutind
prin noapte
zambind fermecator
e mult prea puternica
s-o arunc pentru
imbogatitele vestminte

si pana la urma
tot ce mai conteaza
e placerea sustrasa
din durerea minunatii tale

Inger de Lumina

odata ce soarele pe cer
apare
la fel si ea-mi rasare-n
viata
mai frumoasa ca
astrul
ca marea sau vântul nebunatic
îmi sopteste lin
prin lumi nemaivazute
de visul
frumoasei neadormite
în cercuri de lumina
disparând
doar prin ochii ei
îmi creste iubirea
ma dezmeticeste cu
o suvita de par
ce-mi sperie
pasarile timpului meu
un vraf de pene albe
ca o imbratisare
pâna la ultima
suflare a mea
mi-e liniste
în bratele ei plapânde
între cer si pamânt
simt cum
iubesc un înger de lumina
netransformat de soarta
în femeia de mâine
ce va fi

Cine

la amurgul unui falnic soare
in publeri de amintiri
ma inclestez adanc in sol
si-mi sar oasele din zavor
unghiile-mi-ncep si striga
dar eu unde sunt
absent de toate
absent de toti
sunt oare undeva?
mi se pare ca sunt
dar oare chiar sunt
in bataia unui vant rebel?
in lacrima unui soare alintat?
poate pe un val dezmerdiat
dar nu
nu cred
ma vad altundeva
oare acela sunt eu ?
pe un tron
o fi oare inghetzat?
sau mi se pare cum e asa
intunecat
da` sunt chiar eu
pe acel tron
inghetzat sau intunecat
nu pot a deslui
poate o fi chiar amandoua
dar ce fac eu acolo?
sau fac ceva?
ma prefac a fi ceva?
sau cineva ?
sunt cineva?
sunt nimeni
dar un nimeni cine e?
e oare cineva ?
sau un nimeni nu e cineva
e ceva poate
sau nici ceva
ce e un nimeni?
nu stiu
dar cu siguranta afirm
ca sunt un nimeni
in cautare de ceva
facand ceva
pe un tron nedeslusit
da
am fost
voi fi
si sunt
cine?
nimeni

O lume mai roscata

ce ar fi lumea
far` a tale fire rosii-insangerate
unde-am fi cu totii
daca nu-n albastrele adancuri
far` a tai ochi inflacarati
si unde-as fi si eu
daca nu-n vechiile amintiri
de pe-al tau spate-nduiosat……
da` cand sub mainile altuia
te vei incovoia
adu-ti aminte
cum pe tine usor pluteam
odata cu ploaia ce tasnea
din ale noastre vene reci
mai rosie ca-al tau par isangerat
ca nebunul soare invapaiat
mai dureroasa ca amintirile-nvechite
pe-al tau chip inseninat
de minunate astre;
iar acum cu chiu si vai
imi declar in fata ta
in eterna flacara aprinsa
a mea pururi prietenie.

Priveste

priveste acum in mine
cat timp noaptea e in floare
cat timp pasiunea virgina inca ii
si zorii zilei de departe vor veni
priveste-n mine  si simte
cum as vrea sa mangai prea-nstelatul cer
prea minutat bolta
ce se-ntinde si se intinde
peste crestetu` meu de demoni scaldat
priveste cum ma-nfund in
gustul angelic al unui fir de iarba
a unui fir de par
din prea iubita noastra mama verde
batrana noastra amintire
incretita noastra indeletnicire
dar degeaba ma afund in toate
si nimic gasesc in tot
sunt nascut din valuri de lumina
da`-mi doresc sa mor intunecat

Raspuns

degeaba mi te-nvalui in ale marii
negre chinuri
degeaba mi te spanzuri
de-ale vremii ganduri slute
si te-mbraci in flori nebune
purtand masti de zile mari
te zbati,ma auzi
ma vezi ,ma simti
si-n mii de cercuri sa te invarti
ca tot nu dai de mine
cu tot cu al tau parfum
si zbiarate-n urechi
prin ale lumii jocuri infantile
..
…
….
mai stai o zi
mai stai si doua
stai un an de tre`
sau chiar un secol
da lasa luna sa sclipeasca
lasa-mi florile sa creasca
lasa-mi soarele sa moara
ca sa-mi vad din nou
pe ceruri luna cea nebuna,
nu muri si nu te face
de nebuna nu te iau
si oricat te-ai ridica
printre vai adanci si late
tot n-ajungi la luna mea
luna rosie si pustie

Mileniul Singuratatiilor Pustii

peste falnica noastra patrie
un morman de trupuri s-asternu
peste mandra noastra tara
moartea-si puse pofta-n cui

nici soarele nu mai vrea
a rasari prin campii
caci am putrezit cu totii
in amarele pantece

un fir de iarba nu mai da
printre trupurile ciopartite
chiar si corbii incep
sa plece
de pe negrele pamanturi
caci suntem cu totii bolnavi
si la toti ne cade carnea de pe oase
si cu totii suferim
in pantecele vechi
ale patriei noastre

in genunchi suntem cu miile
si pact cu diavolu
am vrea sa facem
da` chiar si taraturile
infernului
au ajuns sa fuga
de putrezimea sufeltelor noastre
de mizeria faptelor noastre

suntem cu totii bolnavi
si suferim fara rost
si ne smulgem oasele
si ne omoram cu ele
ne scoatem ochii
si-i zvarlim peste
miile de mormane inghetate
caci altceva mai bun
nu stim a face

ne lovim si ne lovim
sa sangeram
sa simtim ca mai traim
da degeaba  tot lovim
ca si sangele
se teme a mai iesi din noi
suntem deformati in tot si toate

si daca stai si privesti in zare
un biet trup in picioare se ridica
si incepe a canta
si canta ,baladele neamului nostru
si pe cand ii plange mai tare vioara
incepem a innebuni
caci suntem cu totii bolnavi
si cu fiecare nota scoasa din prea
tristul instrument
simtim urgia de-al ucide
de-ai scoate inima din piept
si sa i-o trantim de cap
sa alunge a noastra tristete
caci suntem cu totii bolnavi

nici astrele nu mai privesc in jos
spre bolnava patrie
nici un suflet viu sau mort
nu indrazneste a mai gandi
numele nostru
purtat in vant
precum mirosul cadavrelor
asternute peste
uitatele meleaguri
…
..
.
ah si ce meleaguri
impodobite si magnifice
au fost odata
dar acum in loc de flori
avem maini incelstate in pamant
si in loc de minunatele petale
atarna smulsele degete
si in loc de paduri maiestuoase
stau munti de lesuri ingropate
si in loc de rauri cristaline
zeama trupurior noastre
curge mai vascos ca niciodata
prin tinuturile patriei noastre

suntem cu totii bolnavi
bolnavi am fost
si bolnavi vom fi

cu falnicii carpati noi ne mandream odata
da depozite de capete au ajuns sa fie acum

aveam cantece  si ode
poezii si melodii

dar acum avem doar urlete amare
agonii si nebunii

ne cinsteam fratii si surorile
si mai presus de ei parintii
dar acum le tinem capu sa nu cada in namol
si le cautam in zare trupu
sa-i lipim la loc
de dragul nostalgiilor pierdute

aveam minunate bucate
si fel de fel de bauturi
dar acum mancam ce apucam
cate o mana sau picior
si bem zeama trupurilor noastre

am ajuns sa fim mizerie
doar mizerie
in namol noi ne ascundem

dar de ce…
de ce  ne ascundem
ca nimeni nu indrazneste a ne cauta
nimeni nu vrea a ne sfarsi
suntem uitati
de toti si toate
chiar de soare si de astre
ah si ce magnific ne priveau
ei toti odata
eram mandria lummii intregi
pana am innebunit cu totii
si-am ajuns sa fim bolnavi

suferim de-o boala grea
in fiecare zi tot alta
gelozie,invidie
si ale lor neamuri toate

coacem toti aici
in pantecele patriei noastre
coacem ca nebunii
si urlam ca disperatii
sa ne auda careva
dar degeaba
suntem plini de ciudatenii

suntem bolnavi cu totii
si boala i-a inghitit pe toti
si la un leac de secole visam
dar leacu nostru-i
moartea patriei

Moartea unui sarut

de fiecare data cand iti ating pielea
imi vine sa ating din ce in ce mai multa
si sa simt pe pielea mea
gingasia sulfetului tau
si cu cat te ating mai mult
in mine se trezesc nebunele dorinte
dorintele unui animal nebun
si incep a tremura cu totu`
la atingerea prea rosiaticelor tale buze
si cand ma gandesc cu cata flacara
m-as agata de ele
pana ai sangera si ai fi pe moarte
si ai zace in bratele mele
intr-o mare de sange tulbure-nghetat
cu ochii atintiti asupra mea
cu mainile inclestate in jurul meu
cu degetele inclestate in carnea mea
cu parul lins pe spate adunat tot
intr-o prea imensa balta
din care inca iasa aburi
aburii proaspatului tau sange
…
..
.
si incet
din tine se scurge
gingasia sulfetelui tau
care acuma e mlastina lacrimilor mele
frumusetea pielii tale
care acum devine
un prea urat cimitir invechit
in ale vremii negre timpuri
dar
totusi
in acei ochi cristalini
si reci
se mai vede o gingasie ratacita
o sclipire minunata
ce se-mbata in al ei propriu sange
dar cum noaptea noastra curge
la fel incepe-ati curge
si….
acea ultima gingasie
din ai tai ochi cristalini;
si ma vad ramas cu tine in maini
un trup prea rece
prea tare prea inclestat
in jurul meu
si simt cum imi crapa inima
stiind ca te-am sortit mortii
cu-n sarut prea pasional
prea puternic
prea animalic
pentru gingasia ta

Să-ndur….

nu-s făcut să îndur
durerile iubirii
şi nu-s făcut să îndur
ale morţii mari chinuri
şi orice aş face
realizez
că nu-s facut să îndur
ale lumii mari dezastre
şi oricât aş încerca
să-mi pun pe spate
rănile din ochii voştrii
pic mereu
răpuns de ceruri
în ale iadului
adânci tenebre

Vise Pierdute

si ce e viata asa frumoasa
daca nu poti visa usor
sa saruti al ei san gol
si foarte aromat
ce e moarte asa dorita
daca nu poti sa-ti treci mana
printre coapsele catifelate
ale unei femei dorite
si ce e ploaia asteptata
daca nu-ti poti uda gandurile
cu sarutul dulce al unei femei
ce-ar fi soarele asa senin
daca nu poti mangaia usor
chipul luminat al unei fete
ce-ar fi toate ce exista
daca nu poti sa ai o clipa
de placere indurerata
cu o prea frumoasa fata
ce rost mai are a trai
fara atingerea buzelor ei
mirosul ei prea fin
sau caldura ochiilor ei
fara farmecul gandirii ei
si-a vorbelor dulci ca mierea
ce-ar fi viata
fara gustul delicat al florii sale
ce te-ncanta la atingere
si ti se deschide in fata
ca un soare nebunatic
ca un vant turbat in zare
ce-ar fi lumea oare
fara frumusetea ei
din care nastem toti
sau care ne alinta
cand strigam la luna
sa ne ia durerea noastra
sa o-mprastie in mii de valuri
si sa ne aduca mai aproape
de prea dorita noastra
soarta

.

Cuvinte de Adio

si de-ar fi sa plec acum
sa stii ca te-am iubit
mai presus de-un mort alint
aruncat prin` ramuri de amor
ca sa-ti domolesc tristetea
si de-ar fi sa te mai vad
rog amu a nu fugi de mine
caci sub mormane inaripate
stau in taina stelelor
cu mainile de frunte asezate
suspinand amorul tau prea drag
ce m-a-ngropat imbratisat
de-al meu trup pietrificat

dar acum

atat de adanc imi merge rana
in ochii tai involburati
in preajma unui rau insangerat
caci odata m-ai inaripat
iar alte ori m-ai ingropat
sa nu-ti mai vad durerea
incheghata pe-al tau umor gol

.

Anima

incerc a scrie prea minunate poeme
dar printre degete fiori amari mi se scurg
fiori de teama ,fiori de moarte
si orice as face de abia mai scot
cate un vag gand de amor
da` chiar si-asa ma tulbura
din cand in cand
inamoratele priviri
ganduri
gesturi
visuri
si incep a ma gandi
la carnalele dorinte
ce poftesc din noapte-n
noapte;

nu vreau sa te laud
nici sa te-nspaimant,
da` cand a fi sa crestez in tine
dureri amare prea-ndragite
cu ce glas vei suspina tu oare…
cand ti-oi smulge dragostea
din a tai sani parfumati
ca sa fiu aproape de-al meu
morbid amor….

ma tem ca se sting pacatele in mine
cand aud cum ma cauti
desfranata prin namoluri
in tacere
sa iti curm a ta durere….
as vrea,dar nu ma lasa
ale mele chinuri moarte
inghetate,sfartecate
aruncate-n noapte
prin tacerile mortuare
ale unei roze-ntunecate…

da` stiind ca pot musca din tine
ca pot sa-mi iau mileniile inapoi
printre a tale coapse catifelate,
incep a starni prin tine
dorinte inimaginabile;
si prin pantecu tau pacatos
incep a ma simti vicios
da` far`de rost
ca incepi a da in mine
pana-mi sarea carnea din zavoare
si-mi sari in spate muscand
pe rand ispite arzatoare
pana dai de putrefactie
si apoi te uiti la mine
cu ai tai ochi pietrificati ,
si vad cum cade
cate o lacrima ba din luna
ba din soare
si suspini usor
incurcata-n ale mele madulare
amoroase….

si pe cand te saturi
de miresmele trandafirii
de-ale mele buze patimase
te opresti si ma intrebi
cu un glas angelic
cu privirea intristata
cu un chip prea abatut
si cu buzele amortite
unde e amorul,
cum a fugit
unde a disparut
cum a murit?